„Mă plătești foarte bine, așa că le primești pe amândouă, fie că îți place, fie că nu”, spuse doctorul oftând.
Maya și-a coborât ochii pentru a ascunde un mic zâmbet plin de compasiune, dar Arthur l-a observat. După ce doctorul a plecat, doamna Gordon a condus-o pe Maya spre ieșirea pentru personal, dar vocea lui Arthur a oprit-o pe loc.
„Snyder”, a strigat el.
S-a întors și l-a găsit stând în pragul biroului.
„Ai spus că ai studiat asistența medicală”, a remarcat el.
„Da, domnule”, a răspuns ea.
„De ce ți-ai întrerupt antrenamentul?”, a întrebat el.
Întrebarea i-a lovit prea aproape inima.
„Bunica mea s-a îmbolnăvit”, a explicat ea.
„Deci ai ales în schimb munca domestică”, a observat el.
„Am ales supraviețuirea”, a declarat ea simplu.
Ochii i s-au îndreptat pentru scurt timp spre doamna Gordon, apoi s-au întors spre Maya.
„Ai gestionat situația în mod adecvat”, a spus el, iar din partea lui suna aproape a adevărată recunoștință.
— Noapte bună, domnule Penhaligon, spuse ea.
Luni, îndatoririle ei s-au schimbat. Nimeni nu a anunțat oficial acest lucru, dar Maya a început să găsească sarcini din ce în ce mai apropiate de spațiile private ale lui Arthur. A dus cafeaua pe holul din fața biroului său, apoi în biroul propriu-zis și a organizat rafturile de cărți de pe peretele de est în timp ce el lucra. A udat planta de lângă balconul dormitorului său și i-a îndeplinit nevoile cu o grație liniștită și eficientă.
Și Arthur a continuat să o testeze. Un ceas de aur era lăsat neglijent pe o masă, un sertar pe jumătate deschis cu plicuri bancare înăuntru aștepta, un telefon era abandonat lângă canapea cu ecranul strălucind de mesaje și un teanc de documente confidențiale era așezat unde nu putea evita să le vadă. Maya nu a atins nimic din ele.
Dar testele au devenit mai ciudate pe măsură ce zilele treceau. Într-o după-amiază, a intrat în birou să ia o tavă de prânz neatinsă și l-a găsit pe Arthur dormind pe canapeaua de piele, sau cel puțin prefăcându-se că dormea. Respirația lui era prea controlată, brațul poziționat prea deliberat, iar o carte deschisă zăcea pe pieptul lui, dar degetele nu-i er
