Ultimul său mesaj
În jurul apusului, Umbra a ridicat încet capul și, pentru prima dată după mulți ani, a scos un sunet. Nu era un lătrat, ci mai degrabă un geamăt scurt și trist, ca o ultimă aducere aminte. Apoi s-a ridicat, a privit încă o dată spre clădire și a plecat, lăsând în urmă o tăcere profundă.
Moștenirea lui Umbra
În săptămânile care au urmat, povestea lui Umbra a devenit subiectul principal al tuturor conversațiilor din azil. Unii spuneau că fusese doar un câine vagabond, dar cei care lucraser? acolo ani întregi nu credeau asta. Era prea multă coincidență, prea multă constanță în prezența lui.
