Asistenta a rămas încremenită câteva secunde, realizând că Umbra, câinele care fusese atât de prezent în viața lui Eleanor, revenise.
Drumul spre amintiri
Umbra a pornit încet spre grădină, iar câțiva angajați l-au urmărit curioși. A mers fără grabă până la stejarul bătrân din capătul proprietății, locul unde Eleanor obișnuia să stea în zilele însorite. Acolo, s-a așezat pe aceeași bancă și a privit dealurile din depărtare, ca și cum ar fi căutat amintiri.
Câinele s-a culcat la baza copacului și a rămas acolo ore întregi, fără să fie deranjat de nimeni. Spre seară, unul dintre infirmieri a venit cu apă și hrană, dar Umbra nu s-a atins de ele. Privea liniștit spre orizont, părând să fie într-o lume a lui.
