— Mulțumesc că ai venit.
Camila a rămas în picioare.
— Spuneți ce aveți de spus, vă rog.
El a dat din cap, ca și cum ar fi înțeles tot ce nu spusese ea.
— Nu o să-și dau bani.
Camila a clipit surprinsă.
— Nici nu vreau milă — a spus ea, aproape defensiv.
— Știu — a răspuns el calm. — Tocmai de asta sunt aici.
O nouă oportunitate
A făcut o pauză, apoi a continuat:
— Vreau să te ajut altfel. Nu pe tine doar… pe voi.
Camila a încremenit.
— Am văzut biblioteca. Și am înțeles ceva… că tu construiești mai mult decât un raft din carton. Construiești un viitor.
— Vreau să finanțez un spațiu mic în cartierul vostru. O cameră, poate două. Cu rafturi adevărate, cărți, mese. Un loc unde copiii pot veni să citească.
Camila nu respira.
— Și vreau ca tu să te ocupi de el.
— Eu? — a șoptit ea.
