- Donarea produselor;
- Reutilizarea și redistribuirea în lanțuri alternative;
- Recondiționarea pentru revânzare;
- Reciclarea materialelor în vederea obținerii de fibre noi sau alte produse.
Întreprinderile mijlocii beneficiază de o perioadă de tranziție, astfel că noile obligații le vor fi aplicabile începând cu anul 2030. Totodată, companiile afectate au și sarcini de transparență: anual trebuie să publice informații despre cantitatea de produse nevândute, motivele retragerii de pe piață și modul în care au fost valorificate aceste articole.
Excepții și limite ale interdicției
Regulamentul include câteva excepții esențiale: pot fi eliminate prin distrugere produsele deteriorate irecuperabil, articolele considerate periculoase pentru consumatori sau acelea care încalcă drepturi de proprietate intelectuală. În plus, autoritățile pot prevedea situații speciale în care distrugerea rămâne permisă, dar acestea trebuie justificate și documentate.
Impactul asupra mediului este unul dintre motivele principale care au stat la baza deciziei: industria modei este recunoscută ca una dintre cele mai poluante sectoare la nivel global, iar distrugerea produselor noi generează pierderi de resurse și emisii inutile de CO2. Datele europene arată că un procent semnificativ din textilele introduse anual pe piață sunt distruse înainte de a fi purtate, contribuind astfel la un volum mare de emisii și deșeuri.
