O alegere neașteptată
Când o bătrână s-a ridicat și a recunoscut unul dintre băieți, totul s-a rupt. Armele au început să coboare, fără focuri și fără sânge. Gheorghe a spus încet: „Încă puteți să vă întoarceți acasă.” Liderul grupului, cu ochii roșii, a spus că dacă pleacă, oamenii lor îi vor omorî. Gheorghe a rămas tăcut o clipă, apoi a propus o alegere neașteptată: „Atunci veniți cu noi.”
O nouă direcție
În dimineața aceea, autocarul și-a continuat drumul, dar acum, printre pelerini, stăteau și cei patru băieți care veniseră să-i jefuiască. La răsărit, când clopotele mănăstirii au început să bată, Gheorghe a oprit autocarul, simțind emoția momentului. După 42 de ani pe drumurile țării, știa un lucru esențial: uneori, oamenii nu au nevoie de frică ca să se oprească. Au nevoie doar ca cineva să-și amintească cine au fost înainte să se piardă.
