Am simțit un sentiment de rușine pentru că inițial avusesem suspiciuni. În loc de un infractor, descoperisem un om care și-a consacrat bătrânețea salvării unor vieți uitate. După ce am părăsit locul, unul dintre polițiști a murmurat: „Oamenii aceștia ar trebui să fie recompensați, nu anchetați.”
O legătură specială
În zilele următoare, am continuat să-i aduc apă, dar de această dată intram în casă. Îl ajutam să ridice bidoanele și să schimbe filtrele, în timp ce el îmi povestea despre fiecare pește, numindu-i. „Ăsta e Doru, ăsta e Mădălin, iar acolo, în colț, e Doina, cea mai bătrână dintre toți.”
Pe parcursul timpului, am observat că mulți copii din sat veniseră să-l viziteze. Bătrânul îi primea cu bucurie, explicându-le cu răbdare cum se îngrijea un acvariu și le spunea mereu: „Dacă poți avea grijă de ceva mai mic decât tine, atunci poți avea grijă și de tine însuți.”
