Mamă adevărată.
Nu soacră.
„Fiică, unde ai dispărut?” Vocea ei era caldă și familiară. „Te sun mereu, dar ești mereu ocupată.”
„La muncă, mamă”, a răspuns Elena. „Un nou post. Totul s-a adunat deodată.”
„Cel puțin nu e timp de plictiseală”, a râs mama. „Ai grijă doar să nu te forțezi prea tare. Și nu asculta pe nimeni dacă îți spune că nu poți face față.”
Elena a ascultat-o și a simțit un nod în gât.
De câte ori în ultimii ani nu a tânjit să audă cele mai simple cuvinte:
“Eu cred în tine”.
Nu le-a primit niciodată de la Ilya.
Dar am auzit-o de la mama.
Și se pare că acum este suficient.
După conversație, Elena s-a așezat pe canapea și a rămas acolo o vreme, fără să facă nimic.
Gândurile s-au întors din nou la treabă.
Către oameni.
Cât de ușor este să distrugi o relație atunci când dispare încrederea.
Și cât de greu este să o iei de la capăt când aproape nu e nimeni prin preajmă.
Luni, primul conflict real a avut loc la adunarea generală.
Margarita a întrerupt-o pe Elena chiar în timpul raportului ei:
„Elena, îmi pare rău, dar nu iei în considerare faptul că bugetul de publicitate pentru trimestrul al patrulea a fost deja alocat. Dacă schimbăm canalele de promovare acum, vom cheltui prea mult.”
