Momentul de cotitură
În noaptea aceea, a stat în dormitorul nostru ținându-și cureaua și zâmbind ca și cum căsnicia noastră ar fi ajuns în sfârșit la momentul pe care îl aștepta. „Acum că s-a terminat luna de miere”, a spus Derek, „trebuie să înveți regulile de a fi soție.”
Nu am țipat. Mi-am descheiat încet cămașa lejeră de voiaj și am lăsat-o să cadă pe scaun. Zâmbetul i s-a lărgit. „Bine. Ascultarea face totul mai ușor.”
Pe dedesubt, purtam un top negru de compresie și pantaloni scurși de box. Am băgat mâna în valiză, am scos mănușile roșii de antrenament și am strâns curelele cu dinții.
Confruntarea
Derek a râs. Știa că lucrez la o sală de sport din cartier, dar a presupus că mă ocupam de abonamente și curățam echipamente. Nu m-a întrebat niciodată de ce aveam cicatrici la încheieturi sau de ce o fotografie înrămată din biroul meu mă arăta ținând în mână un trofeu de campionat național.
